CUM SCĂPĂM DE PLAHOTNIUC – UN ABECEDAR AL LUSTRAȚIEI

0
137

Anunțul lui Plahotniuc, oarecum așteptat, de depunere a mandatului, ridică o întrebare fundamentală pentru viața noastră politică – am ieșit sau nu din sistemul care a fost creat de el? Numit în diverse feluri – sistemul Plahotniuc, stat capturat, oligarhie monistă (spre deosebire de Ucraina unde avem oligarhie pluralistă), oligarhie sultanică, stabilitocrație – acest regim politic este văzut de noua guvernare ca un păienjeniș sufocant care a acoperit întreaga societate.

Eliberarea de acest sistem începe prin izgonirea lui Plahotniuc și, ulterior, condamnarea lui, dar nu se încheie aici – întregul sistem urmând să fie purificat prin excomunicarea tuturor părtașilor, complicilor, „sculelor” și „zoinițelor”. Vânătoarea de vrăjitoare a fost deja anunțată, dar, paradoxal, constatăm că filtrele noului sistem nu pot face o selecție riguroasă. Mulți dintre slujitorii fostului regim reușesc să se strecoare și în cel nou – la Președinție, la Curtea Constituțională, la CEC etc. În fond, devine clar că Marea Curățenie Generală se va dovedi o simplă spălare matinală de veselă după un chef amețitor. Iar cheful va continua negreșit a doua zi.

În aceste condiții, înțelegem că modul în care a văzut noua putere eliberarea statului se dovedește profund insuficient. La baza acestei viziuni a fost pusă adoptarea unei hotărâri a Parlamentului privind recunoașterea caracterului captiv al statului. Această hotărâre implică acordarea unui vot de neîncredere unor persoane concrete care conduceau instituțiile principale ale statului – Procurorul General, CNA, SIS, Curtea Supremă de Justiție, ANI, CEC etc. Astăzi putem constata că, majoritatea conducătorilor acestei instituții au fost deja demiși. Și, totuși, nimeni nu-și face iluzii – sistemul a încasat o lovitură grea sub centură dar manifestă o capacitate de invidiat de rezistență și nu se prăbușește.

Este adevărat că procesul de curățire a sistemului politic implică și a treia etapă – crearea unor comisii parlamentare de anchetă, principala fiind cea privind investigarea furtului miliardului. Noua putere mizează mult pe faptul că anchetele acestea vor scoate la iveală fapte reprobabile ale regimului Plahotniuc în măsură să determine incriminarea liderilor PDM și a ciracilor lor. Dar și în cazul acestor anchete persistă îndoieli serioase cu privire la eficiența lor – în tot cazul știm cât de inconsistente și fără de rezultate s-au dovedit comisiile parlamentare anterioare.

E de remarcat că noua putere nu s-a încumetat să meargă pe calea Ucrainei în ceea ce privește dezoligarhizarea statului. După ce au scăpat de regimul lui Ianukovici, în 2014, noua putere de la Kiev a adoptat o lege a lustrației, denumită „Despre curățirea puterii”. Printre alte prevederi, legea dată a introdus o interdicție automată de a deține anumite posturi timp de 10 ani de la data intrării în vigoare a legii pentru persoanele care au deținut anumite funcții guvernamentale mai mult de 1 an, în perioada 25 februarie 2010 – 22 februarie 2014. Astfel, lustrația în Ucraina a avut un caracter mai general, fiind îndreptată nu atât asupra unor persoane concrete din anturajul liderului exilat, ci împotriva întregului sistem.

Experiența Ucrainei în materie de curățire a statului nu este nici ea în totalitate edificatoare. Ea a creat o tentație permanentă de a scăpa de adversarii politici prin intermediul extinderii zonei de aplicabilitate a lustrației asupra unor categorii noi de cetățeni. E de remarcat dorința actualului președinte Zelenski de a institui lustrația și pentru adepții predecesorului său – Poroșenko. Într-o asemenea redacție, procesul de purificare a statului se va transforma într-o continuă exorcizare a duhurilor rele. Astfel, ea devine un proces repetitiv a cărui principal imbold este răzbunarea. Nu e de mirare că inițiativa aceasta a lui Zelenski n-a fost susținută nici în Occident.

Prin urmare, curățirea sistemului de „morbul” Plahotniuc este o sarcină care nu va fi dusă până la capăt. Totuși, noua putere poate să dea consistență acestui proces prin inițierea unor procese răsunătoare împotriva unor politicieni din curtea PDM. Este, totuși, greu de crezut că aceste dosare vor putea fi duse până la capăt în condițiile în care noua putere nu este nici bine sudată politic și are, totuși, un orizont de timp limitat.

Cu alte cuvinte, sistemul va fi zgâlțâit din temelie dar va rămâne în mare măsură neschimbat. Deprinse cu aceste șocuri, structurile statului vor manifesta o capacitate de reziliență uimitoare iar noua putere va obosi în scurt timp să prigonească sistemul și va prefera mai curând să-l încalece. Indicii ale unui asemenea comportament sunt deja vizibile.

Și dacă sistemul Plahotniuc nu poate fi distrus cu una cu două atunci sarcina minimă a noii guvernări este de a se asigura ca, cel puțin, Plahotniuc să nu mai poată reveni în țară. Această sarcină este mai ușor de realizat. Se pare că fostul lider democrat privește oarecum resemnat de la distanță noile realități din Moldova. În tot cazul, PDM devine din ce în ce mai autonom și nu mai depinde de indicațiile grupului Plahotniuc.

Dar și această sarcină nu va fi realizată în totalitate. E de așteptat că Plahotniuc va prelua modelul lui Victor și Viorel Țopa de a face opoziție. Oligarhul evadat este încă apt să demareze o serie de acțiuni politice în Moldova în vederea susținerii unor partide vechi și noi, menite să disloce actuala guvernare. Din această cauză, frica de Plahotniuc nu va dispărea în scurt timp. Actualii guvernanți vor continua să se trezească noaptea din somn și zguduiți de frisoane reci să exclame cu o voce gâtuită – Piei Satană.

Cornel Ciurea
Preluat de pe tribuna.md