Valeriu Cerba: Criminalii, de obicei, se întorc (sau sunt aduşi) la locul faptei

0
37

Conflictul armat de pe Nistru, semnarea Acordului moldo-rus din 1992 de încetare a focului dezavantajos şi anexarea de-facto de către Federaţia Rusă a regiunii transnistrene constituie cea mai mare tragedie pentru Republica Moldova.

De 23 de ani statul agresor ne ţine în suspans, diminiuînd semnificativ dezvoltarea şi modernizarea ţării, inclusiv a proceselor de integrare în familia europeană.

Este unicul caz în lume cînd Formatul pacificator actual din Zona de securitate este constituit din reprezentanţii părţilor anternate în acţiunile de luptă de pe Nistru (Rusia, R.Moldova, Enclava separatistă).

La fel, cum se poate de apreciat fapta, cînd un voluntar rus a participat în acţiunile de luptă de partea separatiştelor, contribuind activ la procesele de uzurpare a puterii la nivel local şi la cimentarea acestui regim criminal, ca apoi să se întoarcă cu un mandat de „pacificator”, chipurile ca să ne facă pace…

Este vorba despre reprezentantul special al Rusiei pentru Transnistria, Dmitri Rogozin, care recunoaşte că a luptat cu arma în mâini de partea Tiraspolului în timpul războiului de acum 22 de ani. Rogozin face mărturisirea în cartea cu titlul „Vrag Naroda” („Duşmanul poporului”), editată la Moscova, în 2006.

În capitolul „Calul Troian” D. Rogozin povesteşte despre implicarea sa în conflictul de pe Nistru, citez: „Pentru prima dată am ajuns în zona de conflict la sfârşitul lunii mai a anului 1992. (…) M-am întors la Moscova, pentru a aduna voluntari dornici să participe la acţiunile militare din Transnistria. Pe 23 iunie, m-am întors în stânga Nistrului şi deja mă aflam în cadrul detaşamentului de voluntari din Rusia şi Ucraina, pe traseul Dubăsari-Râbniţa”.

Tot acolo, în stilul său specific de aventurier şi şovin, iubitor de cuceriri şi de sânge, Rogozin face aprecieri dure şi cu totul aberante la adresa autorităţilor moldovene, precum că: „Detaşamentele înarmate de fascişti români şi moldoveni au invadat Transnistria în 1992. Acestei cohorte i-au ripostat detaşamentele armatei transnistrene: cazaci, garda militară şi voluntari…, iar soarta conflictului a fost decisă de ostaşii Armatei a 14-a, care au ucis sute de voluntari moldoveni pe platoul de la Chiţcani şi în pădurea de la Hârboveţ…”.

Extrem de sfidătoare sunt declaraţiile frecvente a lui Rogozin care afirmă că „Transnistria trebuie să revina fără întârziere în componenţa Federaţiei Ruse, conform voinţei poporului, exprimate în cadrul referendumurilor care au avut loc în aceasta regiune”.

Ulterior, dacă e să ne amintim, acesta, a trecut de la vorbe la fapte concrete, asemănătoare cu cele din 1992, cînd a luat arma în mână.

Astfel, la 9 decembrie 2004, în Duma Federaţiei Ruse, fracţiunea partidului „Rodina”, cu vocea liderului său Dumitrii Rogozin, a propus spre examinare mecanismul legislativ privind aderarea „noilor republici”, inclusiv a Transnistriei în componenţa Federaţiei Ruse, în condiţiile cînd 78% din locuitorii acestor raioane constituie băştinaşii moldoveni şi ucraineni.

De când a fost numit în funcţia de reprezentant special al Rusiei pentru Transnistria, Rogozin s-a poziţionat ca un „guvernator” al unei satrapii şi stă cu ochii pe Republica Moldova.

Deşi este funcţionar, se comportă ca un politician de tipul lui V. Jirinovski, cu trăsături de naţionalist oportunist şi ambiţios, încercând să se menţină mereu în atenţia presei, să epateze, să incite, să provoace opinia publică şi sistemic să ameninţe oficialităţile moldoveneşti.

În acest sens este plauzibilă aprecierea unui expert autohton vizavi de comportamentul dlui Rogozin: ,,El se vede pe sine drept o „vulpe” care se plimbă noaptea pe lângă „coteţ”, ca să sperie „găinile” locale. Noi l-am asemăna mai curând cu o altă vietate, cu un dihor”.

Se poate trage, mai degrabă, o concluzie clară că numirea lui Rogozin ca emisar pentru Transnistria constituie un mesaj clar al Moscovei autorităţilor de la Chişinău: „Moscova nu vrea să rezolve nici o criză. Vrea să continue criza”.

Deaceea, nu ne putem aştepta ca să se producă schimbări cardinale în situaţia din jurul Transnistriei atîta timp, cît înalţii oficiali angajaţi în sprijinirea încercărilor ilegale de separatism şi care contribuie doar la creşterea tensiunii atât în R. Moldova, cât şi în alte state din regiune (Ucraina) – nu vor fi sancţionaţi.

Uniunea Europeană a condamnat ferm declaraţiile şi ameninţările absolut inacceptabile ale vicepremierului rus Dmitri Rogozin atât la adresa Republicii Moldova, cât şi la adresa României, şi inclusiv acţiunea eşită din comun de a transfera, de a prelua şi a duce cu sine cutii, pachete, liste cu semnături ce ar susţine separatismul în Republica Moldova.

Cum era şi de aşteptat, oficialii de la Chişinău au luat o atitudine modestă faţă de acţiuniea obraznică şi condamnabilă a lui Rogozin, fapt care, consider, că la încurajat să-şi realizeze în continuare scenariul Cremlinului.

Chiar nu atît de demult Rogozin ameninţa R. Moldova cu „consecinţe grave”, că iarna „putem îngheţa”, că „Acordul de Asociere semnat cu UE incalca drepturile oamenilor din Transnistria”, totodată acesta avînd grijă ca să participe la evenimentele dedicate aniversării „independenţei” enclavei separatiste, unde face declaraţii de încurajare că „vom face tot posibilul ca să fim un garant pentru securitatea voastră”.

Mai mult ca atît, la 15.04.2014, Ministerul rus de Externe solicită să nu mai fie folosit termenul „separatism” în contextele referitoare la conflictul transnistrean şi apreciază că acesta nu contribuie la găsirea unor soluţii în procesul de negocieri dintre Tiraspol şi Chişinău.

Nu întîmplător, separatiştii din regiunea transnistreană, fiind încurajaţi şi sprijiniţi deschis de către oficialităţile F. Ruse au recurs deja şi la ameninţări directe. Conform relatării agenţiei „Novosti PMR” din 30.07.2014, autorităţile de la Tiraspol au apreciat că cooperarea între Republica Moldova şi NATO poate avea un impact negativ asupra situaţiei din Zona de securitate transnistreană şi s-au declarat îngrijorate de instalarea sistemelor antirachetă americane în România. Iată că am ajuns şi la această etapă să primim lecţii de la extrimişti şi terorişti…

Oare nouă nu e de ajuns 23 de ani ca să simţim politica agresivă, şantajul puternic, războiul economic permanent şi amestecul deschis a conducerii Federaţiei Ruse în treburile interne ale Republicii Moldova în scopul de a crea instabilităţi, compromite şi zădărnici dezvoltarea ca stat civilizat şi european. A mai rămas doar să ne închidă gazul scump şi să ne pună inderdicţii de a respira… doar la comanda Moscovei.

Dacă Rusia, care pretinde că are interese legitime în R. Moldova şi o grija enormă faţă conaţionalii săi, atunci de ce, pe parcursul a 23 ani, nu ne-a oferit nici UN BĂNUŢ sub formă de granturi sau împrumuturi, în condiţiile cînd numai în ultimii 4 ani, partenerii externi de dezvoltare ai statului nostru (SUA, UE, China, Japonia) au acordat peste 2,368 de miliarde de euro, iar cei mai mulţi dintre banii oferiţi sunt granturi, sume pe care nu va trebui să le returnăm.

Fără aceste granturi şi împrumuturi, resuscitarea economică, dezvoltarea şi reformarea instituţiilor de stat ale republicii ar fi fost imposibilă, iar implementarea eficientă a reformelor va contribui semnificativ la creşterea standardelor de viaţă a populaţiei. Rusia, însă, din potrivă este interesată de o Moldovă slabă şi dezbinată.

Actualmente, Rusia contemporană repetă greşele fatale a Rusiei ţariste şi a URSS prin descurajarea separatismului la ea acasă şi susţinerea directă în afara frontierelor sale.   Reiese că tot ce se face în Transnistria şi Ucraina e bine, dar tot ce se întâmplă în Cecenia, Daghestan, Tatarstan — e rău.

 

În present Federaţia Rusă este panicată de separatism, unde pe teritoriul propriu se evidenţiează de la 31 pînă la 75 de localităţi etnice diferite şi cu focare de rebeliune şi puternice sentimente anti-ruse.

Drept pildă serveşte organizarea la Novosibirsk, la 17 august 2014, a unui „Marş pentru federalizarea Siberiei” sub sloganul „Ajunge să hrănim Moscova!” în scopul creării Republicii Siberiene în componenţa Federaţiei Ruse.

O zonă în special – cea a Caucazului – a reprezentat şi continuă să fie un adevărat focar şi cel mai vulnerabil punct al Federaţiei Ruse. Această zonă poate fi definită de un singur cuvânt – impas.

Culmea ironiei e că, la data de 9 mai 2014, în Federaţia Rusia a intrat în vigoare o lege care a instituit pedepse dure pentru separatism şi extremism. Amintim că în acest timp, la 9 mai 2014, la Tiraspol, vicepremierul rus, Dmitri Rogozin a mai făcut o avertizare vizavi de semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, care ar putea avea consecinţe foarte grave asupra Republicii Moldova, subliniind că Transnistria este „sub patronajul Rusiei şi nu vom permite nimănui să o supere”.  Totodată, Ambasada Rusiei la Chişinău a încurajat referendumul Comratului din 2 februarie curent, prin care se încerca separarea Găgăuziei de R. Moldova.

Ironia face ca Rusia să sprijine politic, financiar, inclusiv cu trupe şi armament acţiunile separatiste din Transnistria şi Ucraina, iar unul din coordonatorii principali fiind vicepremierul rus, Dmitri Rogozin. Drept concluzie: două feţe, aceeaşi Rusie.

Este limpede că acţiunile intenţionate ale emisarului rus Dmitri Rogozin, sunt îndreptate spre aţîţarea vrajbei, diferenţierii şi dezbinării naţionale şi etnice, îndreptate spre înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale, or, dînsul şi alte oficialităţi, încearcă a stabili avantaje, directe si indirecte, cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională si etnică, in favoarea altor etnii.

De altfel, conform art.16 din Constituţie, toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Organele de drept şi alte instituţii abilitate ale Republicii Moldova trebuie să intervină promt si să ia atitudine fermă dupa caz întru a curma astfel de actiuni si declaraţii, care intrunesc elementele infracţiunii, prevazute de art. 346 Cod penalAcţiunile intenţionate îndreptate spre aţîţarea vrajbei, diferenţierii sau dezbinării naţionale, etnice, rasiale sau religioase”.

În acest sens, pasivitaea organelor abilitate face ca răul, adică extremiştii, separatiştii şi teroriştii, să acţioneze şi să se exdindă nestingherit.

Dealtfel, alături de multitudinea de instabilităţi, provocări, crime şi acte de terorism comise în aceşti 23 ani în stînga Nistrului, ca pilde elocvente por servi şi liderii de Donetk si Luhansk din estul Ucrainei: Aleksander Borodai, Igor Strelkov şi Vladimir Antiufeiev – o echipa de „voluntari”, toţi cetăţeni rusi, antrenati în conflictele din Transnistria, Georgia, ţările Baltice, Serbia.

Aceştea demonstreaza sustinerea natiunii ruse faţă de cauza separatistilor şi recent lupta pentru „drepturile omului” în statul vecin, bucurîndu-se pe deplin de protecţia şi beneficiile statului rus.

În ultimile zile în mass-media naţională n-a fost publicată nici o declaraţie de către reprezentantul special al Rusiei pentru Transnistria, Dmitri Rogozin vizavi de Republica Moldova şi acest fapt mă face să cred că domnia sa poate fi într-o deplasare de serviciu în Donetk, Ucraina, la prietenii săi A. Borodai, Ig. Strelkov şi V. Antiufeiev, sub care, în prezent, arde pămîntul… Ori, poate a plecat să-i asigure cu noi funcţii înalte în Guvernul de la Tiraspol sau Abhazia, cînd aceştea vor fi fugăriţi din Ucraina.

Cred că mai degrabă vor fi invitaţi în administraţia transnistreană, fiindcă conform declaraţiilor Ministerului rus de Externe, citez: „Retragerea pacificatorilor ruşi din Transnistria este posibilă doar după ce părţile implicate, adica Chişinăul şi Tiraspolul, vor înregistra acorduri politice”, lucru care, în opinia mea, nu se va întîmpla nici odată, pînă la recunoaşterea Rusiei ca parte în conflictul armat din 1992, întrucât este vorba despre un adevăr axiomatic, de evidenţe incontestabile.

Gramatica geopoliticii regionale este simplă ca bună ziua: scriem Tiraspol şi citim Moscova.

În context apare o întrebare. Se va găsi oare un oficial de la guvernare ca să-i spună emisarului rus, D. Rogozin cine-i de fapt şi că mandatul lui n-are legitimitate?

Autor: Valeriu Cerba, pro-rector, Universitatea de Studii Europene din Moldova

LĂSAȚI UN MESAJ